Translate

duminică, 13 iulie 2014

Și totuși se întâmplă...

      Tot timpul am afirmat că "dacă vrei, se poate", foarte convinsă de ceea ce spun. Ideea este foarte simplă, de altfel, pentru că, absolut toți avem o ordine a priorităților în cap și în suflet. Bine, mai luăm în considerare și realitatea înconjurătoare, pentru că, dacă visăm să ne facem casă cu piscină pe Marte s-ar putea să stăm cu proiectul pe birou încă mulți, mulți ani până ce se găsesc soluții ... respirabile. Dar dacă discutăm de vise realizabile nu văd ce ne-ar putea împiedica să le ducem la îndeplinire într-o oarecare ordine, sau în ordinea în care apar oportunitățile sau fără niciun fel de ordine. Teoretic este foarte simplu: dacă vrei ceva, restul sunt detalii.
      De cele mai multe ori, creierul este cel care dictează îndeplinirea sau neîndeplinirea unui vis. Dacă am în cap ideea că "nu pot pentru că nu sunt în stare" degeaba fac prietenii brainstorming să mă convingă că sunt persoana ideală pentru a face acel lucru. Zic ca ei și fac exact ca mine, adică nu fac nimic. Apoi mă conving singură: "vezi? știam eu că nu pot!". Și mă mai și supăr pe deasupra că nu sunt în stare.
       În viața fiecăruia dintre noi apar provocări, dileme, situații extreme și, puși față în față cu o problemă reacționăm în funcție de cantitatea de adrenalină și de principiul "luptă sau fugi", sau, cu alte cuvinte, alegem să facem față acelei probleme și să căutăm o cale de rezolvare, sau, reacționăm tipic feminin: "începem să plângem" de parcă plânsul al fi un fel de "lampa lui Aladin". Eh!
         Partea cu plânsul o aplicăm și n-o aplicăm dar partea cu "fugi" e cea mai sigură și mai simplă cale de a te feri de toți și de toate. Și dacă adopți această tehnică, oricât de rapid s-ar mișca cineva să se apropie de tine, cu siguranță găsești o posibilitate de a te îndepărta mult mai repede decât se apropie el.
          Și dacă într-o zi, te-ai trezit pe nesimțite că cineva special e lângă tine și nici măcar nu realizezi cum s-a întâmplat asta... Nu știi cum, nu știi de ce, nu știi mai nimic dar ... e bine. Și te trezești zâmbind așa ... fără niciun motiv. Nu știi ce să spui așa că nu-i spui nimic, nu știi ce să faci așa că nu faci nimic, știi doar un singur lucru: că nu are nici un sens să fugi.